De ce nu există o aplicație de urmărire a trabucurilor pe App Store-ul iPhone?
Câteva există, dar mult mai puține decât ar sugera cererea, pentru că o singură regulă din App Store, Guideline 1.4.3, blochează aplicațiile care încurajează consumul de tutun. La evaluare, această regulă este aplicată la ceea ce o aplicație este menită să facă, nu doar la ce scrie pe ecran, așa că până și un simplu instrument de evidență, gândit pentru oameni care deja fumează, poate fi citit ca promoțional prin simplul concept.
Ce restricționează, de fapt, Guideline 1.4.3 al Apple?
Regula se află în secțiunea „Physical Harm" din App Store Review Guidelines, alături de reguli privind drogurile ilegale și consumul excesiv de alcool. În esență: aplicațiile care încurajează consumul de produse din tutun nu sunt permise pe magazin, iar aplicațiile care facilitează cumpărarea de tutun nu sunt nici ele permise, cu excepția câtorva cazuri restrânse și licențiate. Nu există o excepție separată pentru trabucuri față de țigări sau vapes: pentru regulă, tutunul este tutun, indiferent de modul de consum sau cât de restrânsă este audiența.
Această singură propoziție face foarte multă „muncă". Nu este necesar ca o aplicație să vândă ceva, să glorifice ceva sau să vizeze persoane minore pentru a fi semnalată. E suficient ca scopul aplicației, așa cum îl citește un evaluator, să fie construit în jurul consumului produsului.
De ce un simplu instrument de evidență este tratat la fel ca unul promoțional?
Pentru că regula este judecată la nivel de concept, nu de text. Un jurnal pentru notarea a ceea ce ai fumat, un inventar de humidor, o listă de dorințe cu trabucuri de încercat: nimic din toate acestea nu glorifică nimic, nimic nu vinde nimic, iar totul este scris pentru cineva care deja fumează, nu pentru cineva care decide dacă să înceapă. Dar întreaga premisă a aplicației rămâne totuși „trabucuri, și cât mai multe dintre ele, făcute bine". Pentru un evaluator care parcurge o listă de verificare, această premisă este suficient de apropiată de „încurajează consumul" pentru a pica același test pe care l-ar pica o aplicație promoțională.
Aceasta este partea care ia majoritatea oamenilor prin surprindere. Instinctul este să presupui că o respingere înseamnă că ceva din text trebuie atenuat: elimini un cuvânt, adaugi o clauză de exonerare, rescrii o captură de ecran. Uneori funcționează. Când obiecția vizează întregul concept, nu funcționează.
Ce este o respingere „la nivel de concept" și de ce nu poți scăpa de ea prin rescriere?
O respingere legată de formulare indică o linie anume: o afirmație, o imagine, o informație lipsă. Repari linia, retrimiți, mergi mai departe. O respingere la nivel de concept vizează aplicația în sine: ce anume există ea să facă. Nicio rescriere a aceluiași concept nu schimbă ceea ce este conceptul respectiv.
Am trecut chiar noi prin asta, construind un jurnal nativ pentru trabucuri pe iOS. De-a lungul mai multor trimiteri am reformulat descrierea de fiecare dată, mereu corect, descriind mereu o evidență privată pentru oameni care deja fumează, nu ceva orientat spre consumatori noi. Respingerea a rămas la același nivel de fiecare dată, pentru că obiectul evaluării nu era paragraful, ci aplicația: ceva al cărei întreg motiv de a exista era urmărirea trabucurilor. Schimbarea modului de descriere nu schimba ce era. Aceasta este semnătura practică a unei decizii la nivel de concept: soluția care ar funcționa cu adevărat nu este disponibilă unui dezvoltator, pentru că nu este o problemă de formulare.
Înseamnă asta că nicio aplicație adiacentă tutunului nu este aprobată vreodată?
Nu în totalitate. Tiparul pe care l-am observat, și care se aliniază cu modul în care este scrisă regula, este că aplicațiile orientate spre reducerea sau renunțarea la consum au o cale posibilă, în timp ce aplicațiile orientate spre a te bucura de el sau a-l organiza, de regulă, nu. O regulă din secțiunea „Physical Harm" este, previzibil, mai confortabilă cu o aplicație al cărei scop declarat este mai puțină vătămare. Un instrument pentru pasionați are exact orientarea opusă înscrisă în premisa sa, oricât de atent ar fi formulat, motiv pentru care disponibilitatea generală a aplicațiilor de urmărire a trabucurilor pe magazin rămâne redusă, nu absentă.
De ce ajung atâtea dintre aceste instrumente să fie website-uri, nu aplicații?
Pentru că un website nu este distribuit prin App Store, deci Guideline 1.4.3 nu are ce să aplice. O pagină pe care o deschizi în Safari și o adaugi pe ecranul de start devine o aplicație web instalabilă, comportându-se ca o aplicație pe telefon, cu propria pictogramă, funcționând pe tot ecranul și offline pentru ce reține în cache, totul fără a trece vreodată prin fluxul de evaluare al Apple. Nu este o soluție de ocolire deghizată în ceva legitim; este un canal de distribuție diferit, la fel de standard, care pur și simplu se află în afara singurei porți pe care o controlează această regulă anume.
Acesta este motivul pentru care Paradigm, instrumentul de urmărire din spatele acestui blog, este oferit ca aplicație web instalabilă și nu ca descărcare nativă: o fotografie identifică trabucul dintr-un catalog de 11.519 intrări, direct pe dispozitiv, iar înregistrarea (humidor, jurnal, listă de dorințe) trăiește în browser, nu în spatele App Review. Pentru ceea ce trebuie să ofere un instrument de urmărire, indiferent de partea acestei limite pe care se află, vezi ce să cauți într-un jurnal de trabucuri sau o aplicație de evidență a humidorului; pentru alternativa mai simplă la care ajung unii oameni în schimb, foaie de calcul versus aplicație pentru urmărirea trabucurilor arată cât efort presupune fiecare, de fapt.
Este aceasta o problemă doar pe iPhone?
Regula specifică aparține Apple, dar tensiunea de bază nu este unică pentru iOS. Google Play impune o restricție comparabilă privind aplicațiile legate de tutun, formulată diferit și aplicată cu propriile inconsecvențe în practică, dar aceeași tendință de bază există: un magazin care stabilește politica de conținut pentru tot ce distribuie va trata o aplicație organizată în jurul unui produs reglementat cu mai multă suspiciune decât ar face-o vreodată un browser. O aplicație web nu răspunde în fața niciuneia dintre aceste reguli, ceea ce este un motiv structural, nu de marketing, pentru care această categorie de instrumente continuă să apară ca website, nu ca listare în magazin. Dacă cântărești opțiunile, comparație între aplicațiile de urmărire a trabucurilor prezintă la ce să te aștepți de la fiecare format.
| Aplicație nativă din App Store | Aplicație web instalabilă | |
|---|---|---|
| Supusă Guideline 1.4.3 | Da | Nu |
| Necesită aprobare înainte de lansare | Da, la fiecare trimitere | Nu |
| Viteza actualizărilor | Coadă de evaluare de fiecare dată | Imediată |
| Sfera funcționalităților pentru un instrument adiacent tutunului | Limitată la ce trece de evaluare | Nelimitată de politica magazinului |
| Instalare pe ecranul de start | Da | Da, prin browser |
Pe scurt
- Guideline 1.4.3 al Apple restricționează aplicațiile care încurajează consumul de tutun, încadrat sub „Physical Harm" alături de reguli privind drogurile și alcoolul.
- La evaluare, regula este aplicată conceptului unei aplicații, nu doar formulării: un simplu instrument de evidență poate pica din același motiv ca unul promoțional.
- O respingere la nivel de concept nu poate fi rezolvată prin reformulare, pentru că obiecția nu vizează o linie anume de text.
- Aplicațiile orientate spre reducerea consumului au o cale de aprobare; aplicațiile orientate spre organizarea sau plăcerea consumului, de regulă, nu.
- O aplicație web nu este distribuită prin App Store, deci această regulă anume nu are ce să aplice, motiv pentru care mai multe instrumente de urmărire a trabucurilor există ca website-uri, nu ca listări în magazin.